Scopul cablării structurate este acela de a crea canale de comunicaţie intre echipamentele (telefoane, fax-uri, calculatoare, imprimante de reţea, subsisteme securitate, IoT etc) şi echipamentele, necesare pentru furnizarea serviciilor solicitate, aflate intr-o sală de telecomunicaţii (rutere, firewalls, switch-uri, servere, centrale PBX, VoIP etc) intr-un mod cat mai simplu, economic, robust si fiabil. De asemenea utilizarea acestor standarde permite depanari simple si rapide ale eventualelor incidente, implicit costuri reduse de intretinere.
Principalele standarde de cablare structurată, respectiv ISO 11801, EN 50173 şi ANSI/TIA/EIA-568-B, propun o organizare ierarhica pe 3 nivele :
- cablarea orizontală (eng. floor cabling)
- cablarea de clădire (eng. building backbone cabling)
- cablarea de campus (eng. campus backbone cabling)
Cablarea structurta presupune identificarea zonelor grupate din perspectiva locatiei si intre care se realizeaza trafic mare de date. Acestea vor fi nivelele de cablare orizontala. Interconectarea acestora, la sala de telecomunicatii se va realiza prin intermediul nivelului de cablare verticala. Aceasta se traduce prin faptul ca orice echipament gestionat de un utilizator este conectat la camera de telecomunicatii printr-un singur nivel de echipamente de comunicatii. Nerespectarea acestor cerinte nu mai incadreaza respectiva retea de comunicatii in standardul Cablarii Structurate.
- cablarea orizontală şi cablarea verticală nu se referă la poziţia fizică in spaţiu a elementelor, ci la poziţia lor in ierarhia cablării structurate.
- dacă structura reţelei impune mai mult de trei nivele ierarhice, atunci nu mai este vorba de cablare structurată, ci de o soluţie particulară.
Nu este necesar intotdeauna ca reţeaua să aibă toate cele 3 nivele. Dacă avem o clădire cu un etaj, cu mai multe birouri, reteaua va avea numai nivelul de cablare orizontală. Repartitorul orizontal va fi in acelaşi timp şi repartitor principal, la care se vor conecta echipamentele de telecomunicaţii.